Parinte in corpul tau - Podcast ep.1 "Modul in care ma simt devine ceea ce sunt ca parinte"

Acest prim episod reprezinta o introducere in abordarea numita "Embodied parenting", prin intermediul careia, Alina isi propune sa poata aduce constientizarea corporala si miscarea mai aproape de comunitatea de parinti. Ea explica, pe scurt, cum stilul nostru de parenting nu este ceva de sine statator, ci fluctueaza in functie de starea interioara si modul de functionare al corpului, confruntandu-ne cu momente in care reactiile fata de proprii copii nu sunt in acord cu intentiile noastre ca si parinti. Prin acest episod, Alina prezinta cadrul din care vor fi abordate si alte subiecte de parenting in episoadele urmatoare.

"Salut,

Sunt Alina Porumboiu, bine ai venit la “Parinte in corpul tau”, un podcast ce te poate sprijini in munca ta zilnica de a devein parintele cel mai potrivit pentru propriul tau copil. Iti propun astfel ca folosindu-ne de noi perspective in intelegerea copiilor si a relatiei noastre cu ei dar si dezvoltandu-ne o intuitie mai fina prin intermediul contactului cu corpul, sa putem gasi impreuna raspunsuri la cele mai apasatoare preocupari. Iar atunci cand esti parinte ele pot aparea zilnic.

Inainte de a intra in subiecte punctuale despre emotii, comportamente sau interactiuni ale copilului tau, as vrea sa creez cadrul pentru aceste discutii, mai exact locul de unde vin ideile, perspectivele si poate chiar exemplele pe care le voi folosi. Conceptul pe care imi doresc sa il fac cat mai accesibil parintilor din Romania este "Embodied Parenting". Nu este ceva cu totul nou si nu a fost inventat ieri. Ci mai degraba este o intalnire intre mai multe discipline, menita sa sprijine parintii in drumul lor, deloc usor, de a creste copii cat mai echilibrati, autonomi si cu radacini sanatos ancorate in iubire.

Haide sa le luam pe rand:

Embodiment, asa cum este definit, reprezinta forma tangibila si vizibila a unei idei, calitati, emotii sau stari interioare. Tangibila si vizibila la un nivel subtil, adica modul in care eu pot surprinde si percepe schimbarile ce au loc in propriul corp sau la un nivel mai evident, ceea ce poate fi perceput in exterior.

Acum, gandindu-ne la ce fiinte intuitive locuiesc cu noi in casa, specializate pe a ne citi mimica, gestica sau schimbari fine ale starilor, poti deja intui de ce devine imperios necesar sa devin si eu constient de ceea ce copilul meu deja observa si sa ma asigur ca mesajul pe care il transmit este in acord cu ceea ce simt in interior.

Am in minte nenumarate exemple in care baiatul meu imi ofera exact detaliul care il face sa se indoiasca de ceea ce ii spun. “Da, stiu ca mi-ai spus acum iubitul mamii, dar ai folosit o alta voce, esti cumva suparata? Sau “Ah, eram sigur, acum o sa te si superi pe mine si vad asta pe fata ta!” Asta inainte ca eu sa fi devenit constienta: da, asta chiar ma deranjeaza ce ai facut acum…”

Cu alte cuvinte, cea mai vizibila forma a noastra este corpul. Si nu ma refer la corp ca la un ansamblu fizc de elemente, sau o imagine mai mult sau mai putin estetica asa cum suntem invatati sa il privim.

Ma refer la un sistem dinamic, aflat in continua miscare, cu schimbari mecanice si fiziologice. Ma refer la acel spatiu complex si inteligent pe care mintea uita de multe ori sa il locuiasca cu atentia sa. Un taram al senzatiilor, emotiilor si intuitiilor. Acolo unde ideile sau credintele noastre pot avea o expresie unica.

Pana la urma corpul este o parte din cine suntem si cum suntem ca oameni si in acest caz, in rolul de parinti. Gandeste-te doar la cum esti ca parinte atunci cand esti extrem de obosit (reactiile tale devin mai lente, apare o hipersensibilitate la zgomot si miscare, deci joaca mai dinamica a copilulului tau e perceputa ca fiind agresiva, nu ai neaparat dispozitia sa interactionezi cu el pe nivelul sau de energie iar el, copilul, se revolta sau se adapteaza reducand “galagia”. Cum ai fi ca si parinte daca aceste stari s-ar repeat mai multe zile pe saptamana sau mai rau, s-ar transforma intr-o oboseala cronica? Ar defini starea corpului tau stilul tau de parinte? Cu siguranta.

Acum gandeste-te doar la o zi in care te simti bine (ai un nivel optim de energie, corpul tau se simte flexibil si dornic de miscare, ai mai mult chef sa te asezi pe vine si sa va jucati, sa ii raspunzi invitatiei de a va lupta sau urgentei de a intervene fizic intr-un tantrum. Daca ai avea mai multe astfel de zile sau daca 300 de zile pe an, corpul tau s-ar simti astfel, ar defini sau nu stitul tau de parinte?

Revenind putin la ce inseamna embodiment si de ce intalnirea dintre embodiment si parenting, spuneam ca primul termen nu este nici pe departe ceva nou. Isi are radacinile in practici ca yoga, arte martiale, dans, teatru, psihosomatica, practic acolo unde corpul si miscarea intalnesc atentia. Este trepatat extins catre mai multe domenii si as putea spune ca nevoia reala este sa il aducem mai mult catre modul in care ne traim viata de zi cu zi.

Imi aduc aminte foarte bine un moment de la yoga mums and babies. Meditam toate mamicile si una dintre noi a trebuit sa isi schimbe bebelusul si a parut ca se autoexclude din grup din dorinta de a nu deranja. Iar Elena, prrofesoara, i-a spus simplu sa continue sa faca ceea ce face (schimbatul bebelusului) intr-o stare meditativa – aducand atentia catre palme si cum se simte pielea celui mic, catre miscarile pe care le face si cat de mult il implica pe copil in acest proces ca pe o persoana cu drepturi asupra propriului corp si nu un obiect ce trebuie manevrat cu grija. La urma urmei, acesta este scopul exercitiului, sa aduci in interactiunea zilnica cu propriul copil cat mai multa prezenta si atentie.

Acum, de ce embodiment si parenting la un loc? Pentru ca devine limitativ sa vorbim doar despre comportamentele copiilor, despre ce sta in spatele lor ( la nivel de emotie si care ar fi cel mai bun raspuns al nostru. Este util si important sa ma asez intr-o paradigma cat mai sanatoasa despre cresterea copiilor dar nu mai este de ajuns doar sa inteleg. Ci este nevoie sa fac lucruri, sa incerc, sa ma opresc, sa observ rezultatul si sa ajustez continuu. Ma asez astfel pe o spirala a creativitatii si nu raman prins intre imaginea mea ideala ca si parinte (reactia cea mai dezirabila din punct de vedere social) si momentul in care esuez, intre intentie si ceea ce iese de fapt.

Sunt uneori calitati la care pot lucra si ani de zile. Ce inseamna de exemplu sa pui limite cu blandete, cata forta trebuie sa pun in voce atunci cand spun "Nu", cata rigiditate sau relaxare este in corpul meu in acel moment, care este privirea specifica pentru anumite limite, cum arata blandetea pe fata mea? Nu exista un raspuns general la aceste intrebari, deoarece embodiment este experienta subiectiva, in acest caz a ideii de limite cu blandete.

Atunci intrebarea devine cum pot sa intruchipez aceste calitati si in alte aspecte ale vietii mele astfel incat sa imi dau cat mai multe ocazii de a ma antrena si nu sa raman intr-un mindset fix de reusita sau esec ca si parinte. Cu cat sunt mai prezent in proces, pornind de la cum se simte in corp si care este starea din care interactionez cu propriul copil cu atat sansele mele de a nimeri si tonul potrivit cresc. Iar asta ma va determina sa continui sa incerc in ciuda perioadelor mai dificile in care nimic nu pare sa functioneze in relatie cu el.

Mai cred totodata ca pentru acest antrenament avem nevoie de comunitate si nu ma refer la comunitate ca fiind doar un spatiu in care sa ventilam emotii, ingrijorari, informatii sau idei optimiste. Ci un spatiu de acceptare si incurajare reciproca. Poate sa imi imaginez putin mai mult de unde vine reactia nepotrivita a unui parinte in parc si sa caut metode creative (privire, zambet, gest) prin care sa il ajut sa se apropia putin mai mult de varianta sa de parinte bun. De aceea, voi face mult referire la comunitate (chiar si in aceste vremuri de distantare cred ca ne putem gasi cai unii catre ceilalti), si doar asa ne putem sprijini reciproc.

Atunci cand imi pierd reperele in interior, este important sa imi gasesc o ancora sigura in exterior, pentru a redeveni la randul meu o ancora in relatie cu propriul copil. Iar acest lucru poate fi facut intr-o comunitate sanatoasa.

Spuneam mai devreme ca embodiment isi are radacinile in diverse practici: dans, yoga, teatru, arte martiale, psihosomatica…Dintre toate acestea, ceea ce m-a fascinate pe mine mereu a fost dansul, dans contemporan, contact improvisation, dans terapie, 5 rhythms si multe alte forme de miscare. Apoi, este partea de pregatire profesionala in pshologie si psihoterapie. Si cel de-al treilea pilon important in orientarea mea catre embodied parenting este reprezentat de lucrul continuu cu copii si parinti in varii context (individual, grup, educational, therapeutic). Cumva acesti trei piloni m-au adus mereu aproape de embodied parenting, dar cel mai important, mi-au fost de mare ajutor in rolul meu de parinte.

Foarte des parintii cu care stateam de vorba imi spuneau: "Pentru tine trebuie sa fie usor in rolul de parinte, lucrezi cu copiii, esti psiholog..." Si le aminteam imediat ca am la randul meu patternuri vechi si bine sedimentate in sistemul meu nervos, am propriile triggere emotionale iar corpul meu are propriile sale limite si conditii de a functiona optim.

1. De aceea, imi propun sa aduc cat mai mult din experienta mea directa sau indirecta cu specialisti care mi-au impactat in primul rand viata si apoi rolul de parinte. Astfel, folosind cunostinte din neuro-biologie despre ce inseamna un sistem nevros coplesit, activat sau linistit si cum influenteaza asta starile si comportamentele copilului, dar cel mai important, ce rol joaca corpul in tot acest process, ne putem reprioritiza intrventiile de la a determina un anumit comportament sa se intample la a-l ajuta sa isi dezvolte autoreglarea care sa il conduca natural catre comportamente mai adaptate contextului. De la o dinamica ce implica control in relatia parinte - copil, la una de lidership.

2. Apoi mi-am luat ca si reper foarte multe principii din biomecanica si psihosomatica. Pe cat suna de complicat, pe atat sunt de fascinante ca si domenii. Copilul nu este singur si este mereu parte dintr-un sistem: familie, colegi, comunitatea, societate. Ba mai mult, in interiorul lui sunt mai multe sisteme: de interese diferite, motivatii, scopuri. Pentru a intelege mai bine copilul si relatia pe care o am cu el, e nevoie sa ma uit cu atentie la sistemul din care el face parte. Corpul este la randul sau un sistem complex care ma poate ajuta sa inteleg la un nivel visceral, intuitiv si simtit ce se intampla de fapt cu copilul meu.

3. Am preluat idei din dans si practica corporala si le-am adus in lucrul cu parintii pentru a face mai accesibil acest univers creativ in care joaca si explorarea imi pot oferi noi cheite catre interiorul copilului. Uite, un exercitiu pe care il fac cu baietelul meu, dupa ce cade si ramane tensionat dupa socul fizic dar si cu o disponibilitate mai mica de mai incerca lucruri noi, este traditionalul exercitiu de incredere. In care stand in spatele sau pregatita sa il prind, el isi da drumul pe spate si imi dau seama ca a disparut tensiunea abia atunci cand pica moale in mainile mele, asemeni unui bat si nu se indoaie de la mijloc pentru a controla caderea.

Acesta este un exemplu de exercitiu pe care il pot lua din sala de dans sau de training si il pot folosi oricand pentru a gestiona si la nivel corporal anumite situatii cu propriul copil.

Am sa ma opresc aici pentru moment, urmand alte podcasturi in care sa ma refer la situatii specifice si exemple concrete despre cum poti aplica embodied parenting in orice moment.

Astazi am vorbit:

1. Despre ce inseamna embodied parenting si cum a fi mai aproape de corpul tau te poate aduce mai aproape de propiul copil.

2. Despre faptul ca starea din care actionez poate fi mai importanta decat actiunea in sine.

3. Si despre embodiment ca si exercitiu continuu de viata - oferind cateva exemple de exercitii ce pot fi applicate oricand

Iti multumesc ca ai ascultat parinte in corpul tau si nu uita Do less. Move more"